Venin scuipați mereu din colțul gurii.
Ați otrăvit cu el o lume întreagă.
Voi ati descătușat demonul urii.
Blestem e în gura celui ce se roagă.

Nesocotind chiar legile naturii
Ați prăpădit cu zel și mare grabă
Cămara hranei și a băuturii
Amestecînd-o toată cu otravă.

Ați dezgolit misterele iubirii
Și le-ați expus in tîrg pe o tarabă
Dar nu aceasta-i culmea nesimțirii
De prețul lor prea mulți clienți întreabă.

Și Aura I-ați smuls Dumnezeirii.
Crezând astfel cu mintea voastră slabă
Că veți patrunde taina nemuririi
Si veți păși într-a Luminii Slavă.

Dar monștrii ce sunteți acum... sunt îngeri
Pe lîngă monștrii ce din voi s-or naște
Făpturi de chin, de ură și constrîngeri
Pe care fiara in turme le va paște.