nodul își privește durerea în oglindă,
gândul îi cade pe o iarnă cu ploi și lacrimi,
ca un capăt de viață, violet, filozofând
pe inima risipită-ntr-o țară de cioburi.
cineva șoptește… Soledad. și suspinul
are aromă de ciocolată, cântă pe arcurile rupte
ale speranței. el este un triunghi pătrat…

7 ianuarie 2010, 11:34