Lumina peste tot,
Panouri, felinare…
Fac lucrurile clare
Dar pe om… nu pot.

Gandurile prefera intunericul
Caci ascunde formele
Si astfel pot sa defileze,
Sa-si unelteasca jocul.

Te mint, te amarasc
Te chinuie cumplit
Si cand te dai batut,
Atunci te parasesc.

In urma-ti lasa doar
Un codru mic de paine
De parc-ai fi un caine
Iar ele, un boier.

Jignit, il dai uitarii
Si te intorci la Timp
Dar totul e arid,
Si nu-ti gasesti pantofii.

Deodata, o ploaie-ti uda pielea
Iti alapteaza-ntregul trup
Te bucuri de al ei sarut
Si tot ce-a fost e-aievea.

Tot intuneric e in jur
Dar tu le vezi pe toate
Esti parca si tu noapte,
Deasupra tuturor.

Auzi secrete, soapte
Spuse pe ascuns,
Auzi hohote de plans
In perna innecate.

Auzi padurea, raul, tot
Si stanca unui munte,
Si vasla unei luntre,
Si pestii ce inot.

Cu toate tie ti-au cantat
Ti-au spus ascunse taine
Ce nu le stia nimeni…
Caci tu le-ai luminat!