Sticla aparte se cristalizeaza-n fata,
Fumez numai ceata intr-un peisaj etern,
Totu-i inghetat pe sub pleoapele greoaie
Se-nchina si pare totul mort in natura,
Un gand razvratit apare departe ,
ca apoi sa se naruie.

De ce trebuie sa picure?!
ca apoi sa continue
Sir dupa sir pe membrna mea fina
Si frig si rascoala de la Noe incoace
Oare e pentru pace? aceasta tavatura
Si pan si Orfeu omorat de pofta-i
Coboara in iad pan la Euridice sa o salveze
Si cu cant si voiosie coboara,
in infern, la rascoala.

Prin mintea in chin, in inern,
Lumea ma bantuie si imi pangareste sufletul
Ca sa smulga furie pentru inteligenta-mi
Si nu din suferinta... sa ma ridice.
In intunericul meu lumina polueaza!

Podoabe desarte apar in natura,
la unul la altul
Prin fete cioplite in chipuri sinistre
Departe uitate usi mereu incuiate
Ca motiv al inteligentei lipsite sau depravate
Apare departe podoabe desarte.