cînd trece ea, zebra
mă cuprinde febra!
cînd își adie părul
îmi saltă în gît mărul

salivez din plin
cînd ea trece lin
peste mine în salt
arcuit și înalt!...

si mă uit prostit
la piciorul dezgolit
ce mi l-a pus pe gît
să nu mai cuvînt!
să nu mă avînt!...

nici n-aveam de gind
să strig în vînt!
în zadar grăiesc
sub picior domnesc
sub papuc ceresc!...

sînt umilul sînt sclavul
de ea bolnavul
de trupul ei zebră
ard în mare febră!

îmi ard pe tăcute
buzele-mi mute
numai de sărutul
în veci neînceputul!