Se aprinde lumina-n casa pustie
o pasăre neagră este la fereastră,
cineva apasă clapele pianului,
să prind în auz ce nu se vede,
să văd cu degetele ce nu se spune.

Îngerii zilei sunt la copacul vieții,
să mă ungă cu mirosuri sfinte,
tot ce bântuie tăcerea să fugă,
să urc prin mine fără teamă
pe scara interioară a luminii
la bradul împodobit din camera de zi
unde vor petrece musafirii
ultima noapte a anului.

Afară ninsorile se aștern
cu fluturi albi înstelați
și îmbracă o noua măsură,
plugurile ară noaptea,
unitate adăugată timpului.