Crezând în taina stelelor,cred în Dumnezeu,
Percep mai explicit filozofia vieții,
Pași înțelepți parcurg spre limita blândeții,
Încercînd să mă împac treptat,cu al meu eu.

Divine unicate ce produc minune,
Nemuritoare sînt în serile albastre,
Un echilibru adecvat suportăm prin astre,
Fiindcă transmit subtil putere, slăbiciune.

O ordine divină se află-n infinit,
Acolo undeva și sufletul străbate,
Eternul timp în ceruri,altfel se socoate,
Omul cu infinitul, nu este lămurit.

Știința radiază-n taine nepătrunse,
Obstacole contrare ating un interes,
Cît înspre zări celeste nu s-a deschis acces,
Ceru-i plin de taine ce-s omului ascunse.