sunt o iluzie de ieri
la poarta nastatornică de mai
și mă-ntregesc cu ghiocei
ce-alunecă din mâinile subțiri
a raiului de lume,prea bălai;
mă înflorește dureros un grai,
acela ce străbate nopți
de mă adună în tăceri
cu fraze lepădate mai apoi.
e spațiul ce mă poartă
pretutindeni în albele oglinzi
ca pe un rug neaprins
printre aștrii verzi de jad...