taci... și ascultă! te iubesc!
cum se apropie miezul nopții,
străinul matematician,
prins în gardul împărțirii...
mai sunt trei minute, isoscele,
și stau ca un trifoi de oglindă.
acum se privește linia veselă,
pe care pedalează norocul...
bicicleta are o roată ascuțită,
trecutul, și are o roată rotundă,
viitorul. poți să vezi fluierul,
cum prinde culoare... hei!
taci... și ascultă! te iubesc!
și norocul pedalează spre vis,
și bicicleta face zgomot
în suflet... e o iubire tăcută.

20 ianuarie 2010, 00:09