Mă arde-un tainic dor, mă viscolește
Cu fulgi de foc și străluciri de stele
Și cu smarald privirea-mi dăruiește
Mireasma dulce-a lacrimilor mele.

Un gând spre tine, o speranță vie
Cu dor de-albine mă cuprinde-n vis
Și-apoi de oameni, dorul mă mângâie
Imbrățișez văzduhul - colț de paradis.

Răsare-n mine mândră lună plină
Și îmi revarsă raze reci pe tâmplă
Pe-un colț de suflet ce sfios suspină
Se împletește dorul și inima-l ascultă.

Un cântec de vioară pe strune de iubire
Alungă întristarea iar sufletul vibrează
E-o dulce năzuință, nu este-o rătăcire
Răzbate visu-n taină și îngerii-l veghează.

Mi-e dor nebun de tine, ce dor îmi e de noi!
Și-acum te caut zilnic în filele de carte
Roiesc printre albine trifoi cu patru foi
Acopăr cu iubire un timp ce nu-i departe.