mi-e calul străin și în ochii-i sticloși văd
luna tăiată-n felii
alex 1

mi-e paloșul greu și în magrinea lui văd
gene de soare zvârlite în baltă
alex 2

mi-s hainele rupte și prin pleoapele lor văd
ochi de lumină tandru zvâcnind
alex 3

fură-mă vântului suflat de grădină
ia-mă de subțiori și
înalță-mă până dincolo de preaînalt
vino să mă cureți de omizi de șerpi
vino să mă cureți de moarte
ileana 1

mi-e cuvântul spart de singurătate
vocale atârnă la tiv de silabe
cum razele mor spânzurate în stele
mi-s pleoapele grele și flasce
zăpada a spart cerul din nou
ninge alb ninge alb
vai cozile mele
suvițele mele-n decolorare
mi-e sufletul gros lichid fără gând
da sufletul prins în zăbrele de coaste
își urlă iubirea tembel și fluid
ileana 2

îmi picură așteptarea printre țâțe
mă dor de dor tălpile și
timpul curge alb
alb peste ființe neființe peste
doi patru șapte peste
A după B
vai vocalele
aldinele
pestrițele
decoloratele
ileana 3

și mă doare nunta necesară
de moarte mi-e scârbă
mă doare și pântecul gol și
lipsa durerii mă doare
neplinul din uter
nepântecul vai
increatul nefăcutul nesuflarea
vino să mă cureți de moarte
ileana 4

chematul privea-n agonie
anemic scâncind
mi-e calul străin
mi-e paloșul greu
mi-s hainele rupte
alex 0