Sub umbre de salcâmi, în toamnă,
Când soarele-i roșiu spre asfințit,
Când vânt-ușor a bate a pornit,
Răzlețe frunze prind în palmă...
Palide,-azvârlite de destin
Din bolta-naltă, bătute-n brumă,
Spre caldarâm uscat, spre humă,
Gonesc zevzece-n-adânc suspin.

Cum mii de frunze-ngălbenite
Sărută glia-n înalta iarbă...
Și-atinsă,-acum stă gata să fiarbă
Precum fecioare-mbătrânite
Dospesc de dragoste-n dorință
Privind neputincioase împrejur...
Asemeni gliei sunt și vreau să-ți fur
Porunca-a șasea din credință.

..............................

Cu tine-n doi, acum, iubirea,
Ca frunzele-obosite de salcâm
Și iarba-naltă, trasformată-n fân...
O gust, păzindu-ne pădurea.