Luna sparta isi trage ultima clipa,
Cand norii se-apropie cu gand s-o ucida,
Si inima-mi bate sa sara, mi-e frica,
de umbra ce-mi taie o ultima raza.

Iarba scartie in ploaia ce-mi intra in oase,
Iar sufletul mi-e taiat in doua si cade,
Cand zgomotul mortii strapunge printre fulgere
Si-apoi isi ia zborul falfaind, de pe-o cruce.

Ma aplec sa culeg o ultima floare,
De pe udul mormant ce plange a jale,
Si-mi sfasie mintea un gand ce-mi apare,
Cand cugetul rece ma strapunge in coaste.

In genunchi astept sa ma ajunga din urma,
Razbunarea rece a mortii ce-a cruda,
Si ii simt zbuciumat suflarea in ceafa,
Cand zgomotele amintirii apar iar in fata.