uneori când îmi beau cafeaua
sau fumez o țigară în ritmul tăcerii
se-adună toate gândurile-ntr-o horă
și ca niște șerpi autodidacți
se-mpletesc într-o sfoară
ce derivă pe scara evoluției în ștreang
când prietenii împreună cu Ea ca suport
îmi dedică un eșafod
si-un pahar de zbucium în noapte

uneori mă întreb
de ce pute gura Ei diminețile?