În livada cu migdali înfloriți,
Pulberea aurie a polenului
Pe aripa vântului plutea,
Peste coline și câmpii,
Pe sub poale de argintie salcie,
Patul nupțial ni-l așternea.

Parfumul fin și dulce,
Șoaptele tainice ale florilor,
Cântecele de dragoste și dorințele,
Frumusețea absolută și misterele,
Pictorul, în aer le vedea.
Apoi, pe pânză, cu măiestrie
La viață le- aducea.
Poeta, și ea, din zbor
Cu inima le culegea,
Scriind o nouă poezie,
Despre migdali, pictor și iubire.


Pictorul și poeta,
Adică Tu și Eu,
Duioase vorbe ne șopteam,
Roșind de plăcerea senzuală...

În livada parfumată,
Lumina florilor albe
Tremura zâmbitoare,
Așteptând o nouă roadă...