agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ Escapism
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-01-25 | [This text should be read in romana] |
În adâncimile tăcerii
totul sucombă în fața liniștii, intoleranței... Gemetele distante ale luminilor leșinate încalca ființele, puncte negre de cer și sfârșituri lovind cu dureri dubioase în clinchetele suave ale sălbăticiei domestice. Respirația grea a nopții muribunde mârâie printre teritoriile luminilor, vocile înnegrite ale vidurilor eliberate în sfârșiturile dezgolite ale străzilor mor încet. Sfârșiturile noastre ne acopera, la noapte vor țipa, intermediarii zilelor și nopților înca nevăzuți. După fiecare colț o bucată de sinistru așteapta, o bucată a minții atârnată pe semne șubrede. Traversează străzile, străzile întampinate de mister, de-a lungul liniilor înguste, de unde libertatea furată își țipă nebunia. Plăcerea-i doar corporală, își cântă cântecele învelită în voaluri... Travrsează străzile noului și vechiului, fierbințelii și frigului, nicio mișcare sau viață. Sunetul abstract crește, crește, crește și crește, către locuri necunoscute. Incantații ale străzilor, dansuri sălbatice în depărtări... Șamanul își ia toba în mâini, un geamăt fără viață se agață de el. Iar el apucă focul cu ambele mâini, și-l aruncă în cavernele canalelor. O poveste antică răsare dintre flăcari, înflorind cu aurul fierbinte, multe ere trecând între fiecare silabă a adevărului șoptit printre dorințele de libertatea ce înconjoară sunetele adânci ale caravanelor zburătoare dintre nori. Familii cu lacrimi în ochi își țin mâinile însanângerate pe lemnul coloanelor ce ating parada de mătase de pe tavanul universului, mozaicurile sale pătate cu sângele luminilor terestre, nicio voce în jur, doar țipete inexistente în palatele de neatins ale negrului și albastrului. Și cete de necrofili, într-un cutremur se adună, râuri de gânduri amare inundă atmosfera ploioasă. -Ha ha ha, râseră cântăreții răuvoitori. -Te rog, dă-ne lanțuri să ne înlănțuim de supunerea ta, o, tu, Infinit Atotputernic! Iar dansurile se sălbăticesc, barbaria râde și se ține de mâini cu hora celor ce își cară sclavagia, brutalitate, omoruri, orgii ale mizeriilor amorțite si fără suflet, distrugere ale minților perpetualității, aruncare în gloria placidă a dimineților în așteptare. Și între dimineți pierdute, alte lumini stau în așteptare, mângâie aurorele matinale, ascunde-te în luminozitate, nu încerca să te întorci pentru a nu știu câta oară, m-ar durea să știu ca tu ai fost aici vreodată.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy