BUNÃ DIMINEAÞA SOARE


Bătrânul cu ai lui nepoți
Salută lumea de pe-o bancă.
Se-aud sub lemne trosnind roți
Pe drumul aspru de sub stancă.
E primăvară iar pe Heniu,
Brândușele au înflorit.
Copiii, minunați se uită
Înspre plaiul însorit.
Tălmaci vestit este bunicul
Și Orădia o cunoaște,
De când a fost în tinerețe
Luat la oaste.

De mult e oale și ulcele
Dar este o fotografie,
Pierdută-ntr-un album aparte,
În amintire-i pe vecie.