nici-un protest nu surpă cerul
viața se prelinge pe buze
ca seva unei căpșuni strivite
un tsunami izbind
inima verde

cuvintele curg sângerii
gesturile se descompun
în imagini de lumină frântă
cu fiecare greșeală
învrăjbim îngeri

strigătul e un carusel sublim
și explozia...
de explozie incumbă
adăposturi antiatomice
toți murim

femei goale
ca niște cruci albe
în cimitire
militante Greenpeace
se aruncă în valuri

gândesc
sigur am o problemă
(șopârlă întinsă la soare
pe plaja unui ochi
deschis timpului)

mă retrag apoi
în așternuturi curate
alergarea în doi
e ca fericirea tâmpă

ating sânii pe rând
grijuliu cun atingi
trăgaciul unui pistol

trebuie sa fim radicali...

în puterea nopții cântă o pasăre
la far valurile se sparg
triumfal
în bar ultima comandă
„amice nu strica zarurile...”

ți-e scris
lumea verde se va răci
ia-ți mințile de pe mine
ți-e scris
lumea verde se va răci