Din dimineți renunță la visare
și liniștea ,din noapte,
prefă-o în altare
apoi sărută timpul
strivindu-l in picioare.

Strecoară mâini și fă-le mângâieri
de toamne lungi și scurte primăveri
și fără patimă
ucide-ți ochii,renăscând luceferi
ce plâng în niciun-gând.

Scutură-ți din vise
prinosul de coșmare
avid, precum e luna,
însămânțând minciuna
renunță la visare.

E pic din tot și din nimic
căruță dusă de cai
în niciun-timp...
renunță la visare,cu rai cu iad
și cu coșmare
și fi un căruțaș
între altare!...