Cândva,
Demult,
S-a născut o salcie …
Să adune speranțele.
Apoi au venit anii mei
Să măsoare iluziile
Și eu să caut
Salcia anilor tăi…
Mai târziu au apărut niște codri de vise
Care-ți ascultau vocea
Și o purtau spre mine.
Marea ne strângea pe toți,
Ne pătrundea tainele
Și-apoi ne transforma în pescăruși.
Dar nu dura
Decât o clipă……..
Salcia traiește cât speranțele mele,
Codrii trăiesc
Cât timp te simt în unica mea primăvară…
Dar anii vin fără răgaz
Și dragostea mea,odată cu ei.
M-am întrebat
Dacă viața ar putea fi
NEMÃRGINITÃ....
Dar,nu!Totul…
Totul între mine și tine
Are un punct final.
Numai adevăratul timp
E etern.
O lacrimă moare
Și lasă în urma ei o noapte.
Visul se pierde,
Părăsind vocea unei primăveri
Apuse..
Iar frunzele salciei cad
Acoperind fiecare cuvant….
Când marea își pierde un val
Regăsește un altul…
Dar când eu mă voi stinge,
Nu va mai rămâne din mine
Decât
IUBIREA și TU…