Eram o carte

cine îmi citește
cunoașterea primordială
cu zdrențuite înțelesuri
și-aluviuni pe dinăuntru
ce doresc să-L imite pe Dumnezeu
vulturii vor să o ia
s-o arunce-n nisipuri
să-și caute singură literele pentru un nou limbaj
pentru culoarea iubirii
ce-aluneca în grila amintirii
știu malul cărții
îl citesc la apus de izvor
însetând strigătul pietrelor inimii

hai cu mine
să vezi un cavou, și-ncă zece
biblioteca cu oameni fermentați de sens
sângerând din tot corpul
transparent ca o piatră scumpă
mai absorb în duh o altă Carte
o redactez pe a mea
măturând lutul, praful, noaptea

lumina e materie sau undă ?
cartea la focul ei va încălzi sau va lumina
vulturii
zborul străin

sunt o carte citită de toți
de durere, speranță și clan
aș fi vrut din ea să fac o rigolă prin care să curgă cerul arzând
prin albastru inimii moarte

sunt o carte
crescută din glod
din seri și dimineți tăcânde

și mai scriu

Unde am rămas?