în cameră e cald ca într-o piersică
ridic ochii și las cartea pe genunchi
se deschide firesc
altă dimensiune
o studiez atent
perdeaua prin care intră soarele
nu înmugurește
dar nu e vina ei, îmi zic
aprind tv-ul pe un post
de sport extrem
cum aș respira un bulgăre de zăpadă până la capăt
se instalează liniștea,
crește,
și îmi place să mă prefac
că nu știu de ce a ales iarna
să vină după toamnă
ca să mă lase beat pe o pânză nepictată