sînt peștisorul care se strecoară din năvod,
firul de iarbă scăpat de al lăcustelor exod
zâmbetul ce cu greu reușeste să se strecoare
printre zecile de fețe sumbre la o-nmormântare

sînt sentimentul de adâncă libertate
al filozofului ce zice o banalitate
sînt, nici mai mult, nici mai puțin decât firul de nisip
pe care pinguinul Alfred cu mirare l-a găsit în slip

sînt singura imagine c-un vânticel de vară
pe care cârtița o urmărește în drumul către-afară
sînt absoluta liniște a firelor de cicoare
cu care se-ofilesc și mor, împachetate-n soare

sînt norocos și rar, de neasemuit
de fiecare dată când mă simt așa iubit.