Azi-noapte, în vis, am auzit
din nou strigătul mut al
nopții antice, al singurătății
și al pesimismului meu solitar.

Dar visul meu îmi spune multe.
Atunci când cineva cade, cei
mai apropiați plâng, suferă,
apoi își continuă drumul.

Ceilalți tresar o oclipă:
a murit cineva. De fapt,
se gândesc la ei, se gândesc
că nu vor merge la nesfârșit...

Într-o zi toți vom cădea
și vom sfârși la marginea
unui drum sau între mărăcini,
între zile și nopti...