Reușind să prindă șoarecele-n gheare,
După multe ore grele de-așteptare,
O pisică neagră, neavând ce face,
A-nceput, voioasă, cu el să se joace;
Îl lăsa în voie, se făcea distrată,
Dar, când da să fugă, îl prindea îndată,
Până șoricelul, schingiuit prea tare,
A rămas, sărmanul, fără de suflare,
Iar pisica noastră, mult prea obosită,
Ațipi degrabă, și-n acea clipită
Cel de care-n „luptă” se-alesese scrumul
A-nviat deodată și pe-aici ți-e drumul!...

Morala:
Tot la fel se-ntâmplă, fără îndoială,
Și cu arestații, brusc răpuși de boală;
Puși în libertate, pentru cercetare,
Când se simt mai bine...fug peste hotare!