Napoleon se joacă-n Europa,
Pornește-n marș grăbit spre răsărit.
Împarte harta, cum dorește pofta,
Pofta lui și a firii ce-a poftit.

Omoară mișelește tot norodul.
O moară de război se sparge-n râu.
A câta oară se acoperă pământul
De sângele ce curge peste grâu.

Apare Hitler, führer mare,
Pornește tancul peste văi.
Și cucerește la-ntâmplare
Ca să apară oameni noi.

Destinul a pornit din Alexandria.
Cu Alexandru, marele strateg,
Ce a răscolit pământ, cu sabia.
Peste război a fost poet.

Întreb acum. O consolare,
Pentru tot sângele vărsat.
De ce atâta- ncrâncenare
De ce să faci din viață iad ?

Privesc și astăzi, stau pe ace.
Politici, tactici, terorism și bani.
Doar Dumnezeu a dat să fie pace,
Nu un război întins pe mii de ani!

Iubirea mea, tu mă aduci la viață.
Mă simt deja un Zweig, mai obosit.
De frică că eu pierd iubirea noastră,
Pentru ambiții ce au fost… nimic.