stau într-o odaie mică întunecoasă
alături de cuvintele pe care nu le
voi spune niciodată

sub geam printre buruienile bătrâne
pelicanul se zbate
cu gușa zgâriată
copiii aruncă în el cu pietre

prin părțile noastre se crede
că pelicanii aduc ghinion
oamenii îi gonesc
"ptiu, drace, să nu fie de deochi"
pelicanul își întinde aripile
gușa lui este un cimpoi dezumflat
din care curg note muzicale și salivă

cât de ușor se pot ascunde momentele
de nebunie de când cu pungile de plastic
în fiecare din noi e un pelican
cu gușa plină ca un acvariu zburător

"album de familie, 04.02. 2010
cine va învăța primul să moară?"