misticul ireal, amestecat într-un amalgam impenetrabil,
a redescoperit creanța vieții pure,
reale, într-o societate carnală, delicată,
asemuită pe drept cuvânt afroditei.

ea îmbrăcată , într-o culoare placentară
deosebește ireversibil atracția.
printr-o emancipare cuminte, formală
a corpului, a minții, a simțurilor.

prin păru-i delicat, ce-i cade în valuri de abanos,prin
ochii strălucitori ca iacintul pur,
prin tot ce emană în corpuri bogat în minerale,incandescente,
ce se revarsă, la prima extensie a glasului monofazat.

preambalat într-o hârtie metalizată,
gândirea ei revarsă cursul uniform într-o deltă fantastică,
intr-o imensitate de labirinturi,ce viața
le provoacă fără milă, descătușând totodată,
solitarul vestitor al vremii inter-umane.

chiar dacă tu regenerezi mereu în tot ceea ce este veșnic
chiar dacă ucizi meschinul ce vrea să te doboare
chiar dacă ți se apleacă la picioare
rămâi ce ești, în codul tău intern,
ce te ajută toată viața prin bălăriile de oțel.

crescută-n nemurirea crudă
oțelul scrijelit de ură
va vrea odată cel pustiu
să-ți reteze-n fugă corpul tău de humă
umanul credincios al firii,
melancolia purulentă, dragostea...

astăzi, 05.07.2001