agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-02-05 | [This text should be read in romana] |
Amurgul arată cu fermitate a lui infatuare
Răpind lumina zilei cu a sa grandoare, Va rămâne decât cerul de lună străjuit Și sufletul meu ce caută necontenit. Puterea-mi apune și-mi e greu a mai gândi, Ca tulburiul apei în care nu te poți oglindi Și mi se varsă prin anxietățile pe care, paradoxal, acest sentiment le alungă cu o viteză amețitoare. Îmi deschid aripile și continui să visez În acea lume în care sunt îndrumată să valsez De inima ce-mi palpită și fiorii ce răzbesc Acest suflet ingenuu și atât de copilăresc. Poate simplul meu gând pueril nu știe Să perceapă iubirea ce razele-și împrăștie Peste toată ființa omenească zăpăcită de bizara lumină în care lumea-i absorbită. Sesizez doar cum gându-mi zboară și uit Simplu, de ființa mea și cugetu-mi învăluit De lumina lunii, puritatea apei și strălucire, Aidoma ce eu nu pot înțelege la iubire. Voi rămâne doar să meditez cu beatitudine, Spre lumea enigmatică, bătând din aripile divine Să tremur de fiori, când totul în jur parcă m-amăgește Căci e indescriptibil ce simți când sufletu-ți dospește.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy