Mi-as fi dorit sa fiu o umbra,sau poate-o simpla adiere,
Sa ma destram usor ,asa, cum din nimic m-am intrupat,
Sa ma strecor in intuneric, sa-ti pun pe-obraz o mangaiere
Cum, poate-am vrut de multe ori, si niciodata nu ti-am dat.

Esti singurul suspin ce doare, esti sufletul ce s-a desprins
Si-n mii de raze de lumina, te-a-nvaluit precum un dor,
O lacrima ce te-a pastrat, in universu-i necuprins,
In care herghelii de ganduri,se duc, se-ntorc ,ametitor.

Ma-ntreb de ce iubiri se sting,de ce se-ntampla doar in vis,
Sa te desprinzi din ce esti tu,si sa ramai in ce e ea,
Sa fii cuvantul dintre lacrimi, fiorul care l-ai promis,
Atunci cand dincolo de zari, in valuri, mai cadea o stea.

Mi-as fi dorit sa fiu ce esti, sa plang cand tu vei plange
Fara sa-mpart acest pustiu, cararilor din gand,
Si-atunci cand bratul ravasit, din raze te va strange,
S-ascult izvorul de lumina, prin trupul meu curgand.