viscolul e dirijat pe ritm de căutare,
sfâșietor... halucinațiile învârt
toate frământările tălpii de urs.
... și urmele mele se dezlănțuie,
prin corul inimii crăpate la răspântie.
așteptarea a pierdut și ultima aromă,
cerceii ei ghicesc în fulgerele căzute
pe zimții pietrei de turcoaz – timpul
își arată geometria obrazului drept.
triunghiul e străpuns de dor,
sulița lui nechează hotărât...
și privesc tăcut cum se desface-n nor
tristețea, și versul e mai sus, se zbate,
precum calul alb al Sfântului Gheorghe!

10 februarie 2010, 22:39