E timpul sa-ti marturisesc si nu mai pot s-aman,
Rostirea simplelor cuvinte, pe care le-ntelegi,
Cand toate-mi spun la tine-n brate, o viata sa raman,
Sa-ti fie bine mai tarziu, cand nu mai poti s-alegi.

Un calator fara destin, ce te-a-ntalnit pe tine,
La poarta unei intrebari, cand n-a gasit raspuns
Si l-ai imbratisat cu gandul, spunandu-i ca e bine,
Sa nu mai plece daca-n suflet,cu totul a patruns.

Acum e randul meu, sa-ti scutur stelele din ramuri,
Si-n par sa-ti las intregul cer, cu zarea lui senina,
Sa-ti bat din cand, in cand, cu lacrima in geamuri,
Lasand privirile pe umeri, in valuri mici sa-ti vina.

E timpul scurt acum iubito, iar clipele-s putine,
Nu ma lasa sa-ti plec din vise , rapeste-ma la loc,
La tine-n suflet este cald, si este-atat de bine,
Cand viata are rostul ei, si nu-i un simplu joc.