O singură dată te-am rugat să mai stai,
Se întâmpla într-o seară de mai.
În parc pe-o bancă stăteam așezați,
Sub cerul plin de stele, încadrați.
Toate-s într-un trist trecut,
Prezentu-l trăiesc tăcut.
Privesc în urmă, știu, zadar,
În parc regretele plâng iar.
Aș vrea să zbor, s-ating o stea,
Până când cerul nu va crăpa.
Speranța mea stă într-o stea.