Da-ți-aș da în cap cu semne
Ce le crezi facultative
Virgulele să te-ndemne
Să dispari din portative

Că ți s-a-groșat obrazul
Cu o lipsă de măsură
Foarfecele și macazul
Să-ți servească de cenzură

Că tu pleci. Rămâne scrisul
Cu efigie cu tot
Când s-o constata comisul
Doar cenușă și azot

Și în rest câteva urme
De carbon și vanitate
Să mai scurme, să nu scurme
Picul de „eternitate”?

La ce bun? Mai bine razi
Și pretențiile și calpul
Cu ce scrii, aduni și scazi
Să nu ți se ceară scalpul

Da-ți-aș da în cap cu semne
Tari ca să le iei în seamă
Care semne, să însemne
Dacă nu rușine, teamă!