Sălbaticule cal
ce paști intravilan
iarba de metal,
noaptea printre îngeri
de beton armat,
priponit de-o coapsă
învelită-n smalț,
adulat de o stafie
psihopată,
încremenită-ntr-o fereastră,
vino să te mângâi
pe spinare,
să mă iei călare,
galopând spre mare.