*
sunt ca și cum n-aș fi acolo,
străină în ochii tuturor
cu pielea fragedă, atinsă de săruturi
numai pe un scaun cu tavan înalt
se poate iubi
și înlocuiesc tot ce știam despre nesomn cu perne -
perne ca penele de lebădă
cu gâtul înfășurat în alb și mute
ca și cum toată lumea ar fi cuprinsă doar în noi doi,
așa cum am crezut eu, așa cum ai crezut tu
coborâm din cer răsucindu-ne, cu picioare de sticlă
și în fiecare noapte trec printr-o sită, ca dimineața să mă găsească curată
iar tu să întelegi totul. Totul.


* să se schimbe lumina zilei
la fel de docil cum ți-ai schimba sângele
încât toată lumea să o caute
chiar și în zațul de cafea
și să-i ghicească
culoarea arsă
măcar am scăpat de grija zilei de mâine
și m-aș întreba cum de suntem atât de sălbatici
prin atingeri de aripi


* prinse unele de altele –
sunt mâinile tuturor oamenilor de pe pământ
care ar face cerc în jurul nostru
și ne-ar ascunde de noi
dacă ne-am teme