Te-am intrebat de ce esti trista, de ce oftezi atat de mult,
De ce sub pleoapele sfioase ascunzi privirea-nlacrimata?
Si te-am rugat sa-mi povestesti, cu sufletul, caci te ascult
Fara sa-ti ravasesc tacerea,fara sa plec, ca altadata.

O noapte da-mi, si-apoi ucide, speranta-n care te-am sadit
Pe treptele ascunse-n ganduri, coboara visele sa-mi spuna,
Ca-n templul recladit in stele, doua minuni s-au regasit,
Si-au asteptat sa vina zorii,pe calda strangere de mana.

Ce s-a-ntamplat cu-a ta privire, cine-a furat a ei culoare?
Te-ai dus in lume pentru-o clipa,si prea tarziu ai revenit,
Lasandu-ma singuratatii,fara sa stii, sa-ntrebi cat doare,
Cand visele dispar in umbra, si toate-n jur, s-au ofilit.