loga era gunoier și tot a murit
vedea zilnic cum răsare soarele
cu o coajă de banană prinsă între raze
tot gunoiul i se părea
un loga împrăștiat prin lume
asemenea unui zeu creator

acasă
făcea rebus pe liniile din palmă
în timp ce fumul de țigară
îngălbenea pereții

loga era gunoier și tot a murit
de la pervazul meu
cel cu o mie de ferestre
nu se mai vede nimic