când bărbatul privește luna
ochii femeii africane se înrourează
când bărbatul aleargă dimineața
călare pe o zebră
inima femeii africane tresaltă de bucurie
cu băgare de seamă să fiți
atunci când vreți să iubiți
o femeie africană


vântul adie printre șoaptele ei
și dezbracă pomii de frunze și de flori
și cerul de nori
de nu mai rămân decât păsările
cu care să-ți acoperi trupul
ars de dorință și soare
și atunci fără ca măcar să bagi de seamă
te trezești că ți-au crescut aripi

când bărbatul plecă la vânătoare
gura femeii din africa
îl înghite cu totul
ca o adâncă prăpastie
fiți așadar cu băgare de seamă
când vreți să faceți o faptă de vitejie
dușmanul pândește
în spatele propriei sale umbre

când se unduie oceanul
și se împreună cu soarele
bărbatul african se pierde pe sine
ca vinul în potir
când munții cei semeți
se înroșesc de atingerea florii de mac
bărbatul african nu mai este el însuși
ci se topește ca o cuminecătură

lava vulcanului se prelinge încet
peste femeia africană
care se transfigurează
bărbatul african o culege cu grijă
și își acoperă trupul cu ea
e semn că în curând
va începe o nouă vânătoare
sau cine știe
poate o nouă poveste de dragoste