noaptea în àvila e plină de fantome
chiar și sub statuia sfintei tereza am văzut chipul tău
pentru un sfert de secundă
am promis unei pietre de acolo că mă voi întoarce
pretext sau cauză
am rătăcit cu toții după aceea și numai eu știam
nu găseam nici hotel nici mașină
dar au țipat cocorii în clopotnița catedralei

probabil noaptea par mai tânără
chiar și într-un oraș medieval

acum când îți povestesc mă simt în pielea bărbatului beat
care mă implora dintr-o coastă a restaurantului să nu îi fac poze
în timp ce eu cu gândul aiurea îmi savuram șerbetul de lămâie
sprijinindu-mi ambele brațe de firul unui gust amărui
el se agita iar vocea sa umilă amintea plânsul unui copil abandonat

se spune că maica tereza a fost atât de supărată părăsind àvila
încât s-a oprit în poartă să își scuture pantofii de praful acesteia
comentând pentru lumile viitoare

despre mine mai știu că nu aveam somn

pe geam câteva picături de ploaie în violet
păreau niște lacrimi pe obrajii unui bufon extrem de vesel