Căci pot spune: să ai copii și să-i crești e o mare tâmpenie.

Să mi se dea răgaz și intimitate și slavă și un stilet cu lama de oțel
să-i pot ucide pe toți din casa mea pe toți din mintea mea.

Și atunci poate ploaia va înceta să lovească coșul pieptului deschis ca o carte -
va înceta să izbească caldarâmul din care se ridică vălătuci purpurii
de abur în noaptea rece.

Dimineața fi voi în grădină și înainte să aprind jăraticul
înainte să întind pe frunze de palmier inocentele măcelării ale casei
înainte ca furtuna de vară să răscolească puțina cenușă a inimii,-

Zic: beau singur cafeaua pe terasa mării fumez o țigară
mă gândesc să-mi sun iubita să-i spun să fugim în lume cu iahtul acela alb
care se vede ca un faun în depărtare.

Căci pot spune: să ai copii și să-i crești e o mare tâmpenie.