fereastra deschisă
apoi muzica degetelor

picioarele goale
carpeta peste care voma blând
ca o pisică
lumina poroasă, lăptoasă

cu genunchii rotunzi
claviculele
obrajii, călcâiele, umerii , pântecul
mișcând degetele ca și cum ar culege fructe
cada plesnită cu urme de rugină
apa caldă
adidașii rupți
și hainele strânse
păstrând încă forma mizeriei ce udă pământul

o balerină
întinzându-și coapsele în oglindă
cerșetorul cu peticele mângâindu-și pântecul
frunzele
sărutându-mi mâinile
ratarea are adâncimi
ca și cutele unei pânze

(n-ai să înțelegi niciodată
sfârșitul)

dansează, draga mea
nu te mai pregăti
atâta
dansează

astăzi frunzele vor lovi pământul
lent își vor desface aripile porumbeii
cântecul

ce ne leagă
nu-i sângele
mâinile lui
pipăind

nu trebuie să fie perfectă

ca într-un concert
ei ridică paharul
și varsă peste pământul
buzelor lui
peste respirația opacă ce-i umple plămânii
o boală albastră

ce umple paharele