Cobor din turnul de fildeș, străin și tăcut,
Iubito, la tine mă-ntorc deși nu mi-au plăcut
Nici ora de iubire, nici ochii tăi prea triști,
Cobor din lacrimi de sfinți cât încă mai exiști.

Ieri s-au lăsat zorile pe cearcăne, în vechiul burg,
Stradelele îmi par dar azi ape care curg
În sus și-n jos, fantoma bătrânului nesoț,
Iubito, am întâlnit, ieri pe la prânz, un hoț.

Avea răni la genunchi, la coate, poate mâini,
Mi-a spus că l-au mușcat, în vis, mulțimi de câini.

Cobor din turnul de fildeș, străin și tăcut,
Iubito, te părăsesc deși ți-am plăcut
Și ochii albaștri, și sânul ce n-a plâns
Și focul, și visul în tine stau prea strâns.

Pare că bătrânul din turnul de fildeș a rupt
Vai, nouă, pământul fără nopți, abrupt,
A mai zăcut o zi, un an, poate chiar mai mult
La ultimul ospăț s-a perpelit ca mai demult.

Iubito, azi turnul a ars și ceasul s-a oprit,
Doar el nehoțul soț prin vremi nepotolit
Mai trage la vreun han, la margine de burg, la câte-o stea
Aș sta cu el să povestim, dar el s-a plictisit și nu mai vrea.