Peste largul orizont iată ploaia a venit,
Iar furtuna dintre noi încă nu s-a potolit.
Vântul rupe fără milă suflete de lemn uscate,
Iară noi dintr-o suflare le punem la loc pe toate.

Acești pomi cu rădăcini până în adâncul meu
S-au fixat și vor rămâne ca iubirea-n Dumnezeu.
Acești pomi falnici, crescuți ce ating unica stea
Se înalță spre etern, cuprinzând-o doar pe Ea.

Dară după orice ploaie, soarele ni se arată,
Prezentându-ți numai ție pasarea veșnic măiastră.
Este pasărea iubirii ce-am creat-o amândoi
Și tot timpul o să zboare peste soare, peste ploi.