creierul meu se trezește
halește, strânge din dinți,
iubește, defechează
și în general locuiește la mine;
cu toate astea,
refuză să-mi dea la timp
plata
nu, nu îi cer cine știe ce -
o idee din când în când;
mai păsuiește-mă o zi,
hai c-o să-ți dau două idei data viitoare,
creierul meu e rău-platnic
și totuși nu pot nici să anunț poliția -
cine a mai văzut să ai contract de chirie
cu propriul creier;
deci, la o adică
tot pe mine m-ar lua la întrebări,
nu pot nici să-l dau afară din mine
pentru că apoi aș alerga
pe străzi cu capul gol
și sigur aș răci,
a mai rămas să-l ameninț,
să răspund la șantaj
cu șantaj -
auzi, măi creiere, dacă nu-mi dai o idee,
mă sinucid;
s-a uitat la mine a zâmbit
și m-a întrebat doar
crezi că-s prost să-ți dau
vreo idee de sinucidere?