agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-02-27 | [This text should be read in romana] |
am câștigat ceva iubind atâtea fete și femei
respirând culorile blândelor cearÈ™afuri. iubirea lor adevărată n-am aruncat-o am tot încărcat-o pe umeri. abia subteranele minelor din Motru mi-au frânt omoplaÈ›ii ce tindeau să zboare să fie aripi spre ele, uitatele. ce È™i cui să fi cerut iertare pentru curvie când aceste fete È™i femei erau cel mai potrivit adăpost în faÈ›a mâniei Lui? nicăieri nu mă mai pot ascunde din această dimineață iadul e pe pământ iadul e curbura literei în care mă ascundeam deunăzi iadul este ziua dumneavoastră în care mergeÈ›i la seviciu noaptea în care vă împreunaÈ›i din obiÈ™nuință iată-mă Doamne aici sunt Þi-am adus o desagă de crearÈ™afuri frumos mirositoare hai să le spălăm amândoi ori È™i numai eu singur să demonstrăm odată pentru totdeauna că bărbatul trebuie să fie legat de o singură femeie nu de adăposturi în care se presupune mereu că Te ascunzi j’ai gagné quelque chose de l’amour de tant de filles et de femmes de la respiration des couleurs des douces draps. je n’ai pas abandonné leur vraie tendresse je m’en ai fait des ailes. seulement les souterrains des mines de Motru ont brisé mes omoplates qui rêvaient de voler d’être des ailes jusqu’à elles, les oubliées. pourquoi et à qui devais-je demander pardon pour la putasserie tant que ces filles et ces femmes étaient le refuge idéal devant Sa colère? je peux plus me dissimuler nulle part dès ce matin l’enfer est sur la terre l’enfer c’est la courbure de la lettre où je me cachais la veille l’enfer c’est le jour où vous allez au travail, la nuit où vous vous accouplez par habitude me voilà , Bon Dieu, je suis là , je t’ai apporté une besace de draps bien parfumés, viens, qu’on les lave tous les deux ou seulement moi qu’on montre une fois pour toutes que l’homme doit appartenir à une seule femme pas aux abris dont on suppose toujours qu’ils soient Ta cachette.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy