Văd clipa ce trece și veacul ce vine,
Aud umbra nopții, văl negru-ntinzând,
Simt lumea cum fuge, trăind fără mine,
Și spaime și vise încet mă cuprind.

Eu nici că sunt, necum că voi fi.
Am fost doar, privind din afară,
O lume nebună, o lume de-o zi,
Nespus de iubită, cumplit de amară.