Ca sa fugi de dezolare inchide ochii pentru a uita goliciunea lumii.
N-ar trebui sa scriem niciodata despre Univers.
De fiecare data cand o facem gresim;
discursul nostru zilnic e o inlantuire de erori
ce contamineaza gandirea cu indoiala si deziluzie…
numai muzica nu poate fi afectata de virusul indoielii.
Pentru Descartes certitudinea existentei e indoiala.
Pentru apostolul Pavel, credinta.
Intre cele doua gesturi: ratacirea.
Fiecare enunt omenesc contribuie la volatilizarea certitudinii
Culmea amagirii e sa traiesti in minciuna si sa fii convins ca detii adevarul.
Insa vine o vreme cand orice amagire va fi eclipsata de propriul tertip
Eclipsa iluziei incepe cu indoiala – cu ea incepe sa se destrame valul ignorantei.
Minciuna a nascut ignoranta… ignoranta a nascut monstrii
Uimirea a nascut indoiala… indoiala a nascut cugetul… cugetul, existenta…
Dar cine le-a facut pe toate acestea?
Daca ai inventa un raspuns, ai risca sa minti… si mintind ai cadea in ignoranta,
iar ignoranta te-ar face monstru.
Daca te-ai uimi, ai cadea in indoiala, in cugetare, in existenta.