Ce liniște-i 'nainte de furtună...
Nu te-ai gândi că-nvăpăiat natura
Își va deschide-n slăvi, hidoasă, gura.
Doar norii repede care se-adună

Trist prevestesc delirului făptura.
Departe,-n zări, năprasnic fulger tună
Iar ceru-n patru ample căi răsună.
Primește tina-n resemnare-arsura.

S-a prăvălit brusc secular copacul,
L-a retezat ca pe-un nimic dușmanul,
Doar rădăcinile-i mai sunt limanul.

Tot mai aproape vine-n bolți opacul
Șezând grozav peste pământ capacul.
Asemeni Rău-acoperă Umanul.