pleoapa de cer clipeste peste soare
spre casele cu fum se-ndreapta cuviosii,
in lacuri,ecouri danseaza in paloare..
pe pleoapa inchisa se sting venele rosii!


drumul laptos pluteste-n praf de luna
arcusul de vioara isi zgarie rar vantul
printre copacii aplecati sa-i cante-n struna,
furtuna alearga sa-si spuna cuvantul



din norul de plumb,un fulger cerne lacrimi
pe dealul cu moara ce-si plange pamantul
in soapte de ceara se-aud heruvimi
spre oameni din lut ce-si canta trecutul

la umbra unei lumanari imi odihnesc o amintire
de m-ar uita timpul pe foaie...
m-as pierde in trairi si-n nemurire
langa o cruce din vechea mea odaie